Deci ați învățat să vorbiți o limbă, fie de bază, fie de expert și poate că vi se spune că accentul dvs. este oprit sau că ați pronunțat un cuvânt care ți-a luat zile ca să memorați complet greșit.
Poate chiar ai probleme cu înțelegerea, deoarece crezi că auzi un singur cuvânt când, în realitate, cuvântul are o ușoară deviantă în pronunție, așa că nu era cuvântul pe care chiar l-ai crezut!
Cât de frustrant?
M-am ocupat de această problemă și am practicat corectarea acestor erori când învățasem spaniolă în California timp de doi ani.
Vorbind cu
localnicii , am învățat
un truc simplu care a schimbat totul , atât de mult încât oamenii se întreabă adesea dacă sunt din Argentina sau din alte țări din America de Sud atunci când vorbesc cu mine.
Trucul este împărțit în 3 părți:
- 1. Cum auzi un cuvânt,
- 2. Cum scrieți cuvântul,
- 3. Poziția gurii.
Mai intai trebuie sa notati fara sa vedeti cuvantul
EXACT asa cum l-ati auzit, fara sa priviti cuvantul si sa ignorati ortografia, doar sa scrieti ceea ce auziti. În muzică numim acest lucru în
curs de dezvoltare 'pitch perfect' .
Spre exemplu, în spaniolă, cuvântul
'DEBER' în
'DEBER' părților lumii este pronunțat mai mult ca
'theybear' ca în pronunția englezilor americani de
'they bear' .
Cu toate acestea, majoritatea vorbitorilor spanioli vor pronunța
'daybear' folosind un sunet foarte dur
'D' care de obicei nu este pronunțat de vorbitorii nativi. Astfel, la pasul întâi, combinăm cu pasul doi, ascultăm cu atenție și scriem exact ceea ce auzim în limba maternă așa cum o auzim.
Deci, odată ce am scris cuvântul așa cum am auzit de la un vorbitor nativ, accent și tot, am putea să-l scriem pe măsură ce îl auzim
'theybear' ei auzi
'theybear' și în acest pas este foarte important să observăm cât de pronunțate pronunță fiecare silabă și cu ce parte a lor Gura, mai important pentru limbile latine unde se duce limba.
De exemplu,
'D' , deși sună în limba engleză ca un
'TH' , nu este un englez brutal
'TH' . Este foarte ușoară.
Acest lucru se întâmplă deoarece nu își așează limba în fața dinților.
Vorbitorii de limba engleza musca limba lor foarte mult, si nu doar sub forma expresiei, dar cand vorbesc ei isi pun limba in toata gura.
Dacă sunteți un vorbitor nativ de limba engleză încercați să spuneți
'THEY' cu dinții încleștați.
Ai dreptate?
Ei bine, așa vor vorbi în mod obișnuit latin americanii, ținându-și limba în spatele dinților. A spune ca
'D' ca un
'TH' dar pastrarea dintilor nostri incheiat va ajunge mai aproape de sunet mai nativ, acesta este, de asemenea, de ce
'R' va tinde sa sune ca
'D' .
Bine acum un mic sfat pentru drum: unele sunete pur și simplu nu există în limba dvs., dar poate că este ceva ce faci cu corpul tău care face acest sunet. Da, acest sfat este la fel de ciudat ca sunetele lui.
În timp ce învățasem limba franceză, am aflat că pronunțarea unui
'R' nazal la Paris este destul de dificilă pentru că pur și simplu nu o pronunțăm în America și nu există nici o modalitate de a scrie, pentru că nici un cuvânt nu sună așa. Deci, ce sunet sună într-adevăr?
În clasele franceze din America există o glumă că sună ca scuipatul, ceea ce chiar face. Asta e la fel de aproape de asta pe cât putem obține. Deci, am explorat ceea ce a făcut acest sunet și am realizat că atunci când scuipăm deschidem gaura noastră nazală în spatele gâtului, împingând limba
ALL THE WAY BACK aproape arcând partea din spate a acesteia.
Această tehnică am practicat mult timp și am constatat că
'voila!' . Acum pot să fac sunetul francez
'R' că majoritatea colegilor mei încă se luptă cu toate pentru că am luat sunetul a ceea ce seamănă cu
'R' făcut în franceză și a aplicat tehnica de a pronunța.
Cum funcționează trucul?
Astfel: în muzică au ceva numit 'pitch perfect'.
Pentru a practica acest lucru pe vioară, unii oameni se vor lega cu ochii, în timp ce o notă de pe pian este jucată cu voce tare și
fără să se uite, ei vor încerca să găsească nota pe șirul lor.
La început, puteți localiza uneori o notă destul de aproape de ea și se poate răsturna până la nota corectă.
Cu toate acestea, de obicei, nu veți ateriza chiar pe ea, creierul dvs. nu vede nota în cap, nu sunteți programat.
Deci, în a vorbi și noi, trebuie să ne dezvoltăm ideea unde sunetele de litere intră în scara de vorbire pe care o avem.
Trebuie să fim capabili să
vedem cuvântul în mintea noastră și să aflăm cea mai apropiată legătură cu acele sunete pentru a dezvolta materia albă din creierul nostru, astfel încât, la fel ca și cu violonistul, putem începe să purtăm pur și simplu nota atunci când auzim aceasta.
Este posibil să fi practicat mult timp sau chiar să fiți foarte familiarizat cu aspectul instrumentului pe care îl utilizați atunci când vorbiți, dar ați fi surprins de cât de mult puteți face atunci când explorați noi modalități de utilizare a acestuia.
Ați găsit acest lucru util?
Spuneți-ne în comentariile de mai jos și postați propriul dvs. sfat!
Dacă aveți întrebări cu privire la pronunțarea altor cuvinte, întrebați și voi examina și, probabil, să scriu ceva pe ea pentru a vă ajuta!
April 2017