Language/Turkish/Grammar/Verbs/ro
Nivelul 1: Introducere[modificare | modificare sursă]
Bine ați venit la lecția "Verbe" din cadrul "Cursului complet de la 0 la A1 în limba turcă". Această lecție urmărește să vă ajute să înțelegeți regulile de bază ale conjugării verbelor în limba turcă și ale modurilor de verb.
Nivelul 2: Conjugarea Verbelor[modificare | modificare sursă]
În limba turcă, verbele se conjugă în funcție de persoană, timp și mod. Fiecare verb este format dintr-o rădăcină și sfârșit. Vom folosi verbul "a face" ca exemplu:
Turkish | Pronunție | Română |
---|---|---|
yapmak | [japmak] | a face, a produce |
Sfârșitul verbului "a face" este "-mak". Formele conjugate ale verbului se formează prin adăugarea sufixelor la sfârșitul rădăcinii. Iată cum arată conjugarea verbului "a face" pentru trecut, prezent și viitor:
Persoana | Trecut | Prezent | Viitor |
---|---|---|---|
Eu | yaptım | yapıyorum | yapacağım |
Tu | yaptın | yapıyorsun | yapacaksın |
El/Ea | yaptı | yapıyor | yapacak |
Noi | yaptık | yapıyoruz | yapacağız |
Voi | yaptınız | yapıyorsunuz | yapacaksınız |
Ei/Ele | yaptılar | yapıyorlar | yapacaklar |
Nivelul 2: Modurile de Verb[modificare | modificare sursă]
În limba turcă, există trei moduri de verb: indicativ, imperativ și condițional.
Indicativul[modificare | modificare sursă]
Indicativul poate fi prezent, trecut sau viitor. Acest mod indică o acțiune reală sau existentă. Iată cum se formează conjunctivul verbelor în funcție de timp:
Timp | Exemplu | Română |
---|---|---|
Prezent | Yapıyorum | Fac acum |
Trecut | Yaptım | Am făcut |
Viitor | Yapacağım | Voi face |
Imperativul[modificare | modificare sursă]
Imperativul este utilizat pentru a da ordine și indicații directe. Spre deosebire de indicativ, acest mod este folosit și pentru persoanele a doua și a treia singular. Forma imperativului se formează prin adăugarea sufixului "- (y)in" la rădăcina verbului.
Persoana | Exemplu | Română |
---|---|---|
Tu | Yap! | Fă! |
El/Ea | Yapın! | Faceți! |
Ei/Ele | Yapsınlar! | Să facă! |
Condiționalul[modificare | modificare sursă]
Condiționalul exprimă o acțiune ipotetică sau o situație care nu există în prezent. Se formează prin adăugarea sufixului "-seydi" la forma imperativului trecut.
Persoana | Exemplu | Română |
---|---|---|
Eu | Yaparsam | Dacă fac |
Tu | Yaparsan | Dacă faci |
El/Ea | Yaparsa | Dacă face |
Noi | Yaparsak | Dacă facem |
Voi | Yaparsanız | Dacă faceți |
Ei/Ele | Yaparlarsa | Dacă fac |
Nivelul 3: Concluzie[modificare | modificare sursă]
În această lecție, ați învățat regulile de bază ale conjugării verbelor în limba turcă și ale modurilor de verb. Este important să vă exersați și să încercați să folosiți aceste reguli în expunerea dvs. Așteptăm cu nerăbdare să vă vedem la următoarea lecție a cursului "De la 0 la A1 în limba turcă".
Alte lectii[modificare | modificare sursă]
- 0 to A1 Curs → Gramatică → Pronunție
- 0 to A1 Course
- Complete 0 to A1 Course → Gramatica → Participii
- Curs 0 to A1 → Gramatica → Propozitii Conditionale
- 0 to A1 Curs → Gramatică → Substantive
- Curs 0 până la A1 → Gramatică → Cazuri
- Vowels and Consonants
- Pronouns
- Curs 0 până la A1 → Gramatică → Adjectivele